Violența sexuală împotriva femeilor este larg acceptată și împământenită, victimele sunt considerate vinovate din oficiu și batjocorite pentru violența comisă asupra lor, femeile sunt descurajate să vorbească despre experiențele lor cu violul și rareori ajung să depună plângeri, iar când o fac totuși, procedura prin care trebuie să treacă pentru a ajunge în instanță – de la obținerea certificatului medico-legal la întâlnirea cu poliția și depunerea plângerii oficiale la discuții cu avocați și alte persoane oficiale – constituie incă o traumă pe care trebuie să o suporte și este aproape imposibil de parcurs fără un sprijin informat, simpatetic.

Sprijin după viol este un proiect care intenționează să adreseze la nivel grassroots, prin educație între egali, faptul că până la momentul de față în România ducem o lipsă acută de informații și resurse specializate pentru femeile care au supraviețuit violului cum ar fi sprijin în familie și comunitate, centre de urgență și training-uri pentru psihologi sau alte persoane care să acționeze în interesul lor.